Concertul meu de Anul Nou
Fiecare dimineata de 1 ianuarie arata la fel: ne trezeam tarziu si incepeam sa ne amestecam pasii adormiti prin holul lung de sapte metri si jumatate, osciland intre baie, bucatarie, balcon si sufragerie. Era o agitatie ordonata, in care fiecare-si cunostea rolul invatat dupa un sir lung de repetitii anuale: mama hotara meniul, bunica incalzea ce era de incalzit, iar eu puneam masa. Mancam de fiecare data, ca-n zi de sarbatoare, in sufragerie, iar masa era astfel pozitionata incat sa poti vedea programul TV indiferent de scaunul pe care stateai. Dupa micul dejun, pasii prindeau ceva mai ...